Am dat cateva bice mai apasate si am inceput sa mai recuperez din timpul pierdut. Asta pana am ajuns la "drumul" de pe valea Bistritei. Cel mai prost "drum asfaltat" pe care am mers in Romania. La momentul acela se lucra la el si meseriasii lasasera si niste santuri transversale in asfalt la fiecare 50 de metri, imposibil de ocolit, chiar si cu motocicleta.
Cand mi-am dat seama ca se innoptase de-a binelea si nu mai vad ce gropi sa ocolesc, mi-am zis ca trebuie sa gasesc un pat, pana nu e prea tarziu. Dar unde?! Nu prea observasem oferte de cazare de ceva vreme. Opresc in primul sat, la prima crasma si intreb. Mi se indica exact casa in fata careia parcasem. Buun, zic, am noroc! Ma cazez si intr-un ceas eram in lumea viselor..
Dimineata ma trezesc devreme si ies pe balcon la o cafea. Ceata se ridica. Am fugit repede sa-mi iau aparatul...
